Va fi anul 2025 anul reformei financiare globale?
|
Getting your Trinity Audio player ready...
|
Reforma regulilor financiare internaționale este esențială pentru salvarea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă ale Națiunilor Unite (SDGs), iar anul 2025 oferă o șansă crucială pentru realizarea acestui lucru. Actuala arhitectură financiară globală contribuie semnificativ la eșecul acestor obiective, iar o conferință de referință programată în Spania poate deschide calea pentru schimbări fundamentale.
În 2022, lumea a cheltuit aproape 10 trilioane de dolari pentru sănătate, cu Statele Unite reprezentând 43% din această sumă. La polul opus, 75 dintre cele mai sărace țări au contribuit cu mai puțin de 4% din total. Această disparitate este amplificată de faptul că multe dintre aceste țări sunt constrânse să prioritizeze plata datoriilor către națiunile mai bogate, în detrimentul investițiilor publice esențiale. Sistemul financiar actual permite creditorilor să impună condiții de împrumut țărilor vulnerabile, fără supraveghere adecvată.
Înâlnirea de la Sevilla: O oportunitate istorică
În iunie și iulie 2025, liderii instituțiilor financiare globale se vor reuni la Sevilla, Spania, pentru un summit dedicat finanțării SDG-urilor. Conform estimărilor UNCTAD, este nevoie de peste 2 trilioane de dolari anual pentru a atinge aceste obiective, dar fondurile disponibile sunt mult sub necesar. Summitul din Sevilla reprezintă o oportunitate de a consolida guvernanța financiară globală și de a atrage resursele necesare.
Originile problemei: Sistemul financiar post-Bretton Woods
Arhitectura financiară actuală a fost stabilită în 1944, la Conferința Monetară și Financiară a ONU de la Bretton Woods. A fost creată Banca Mondială pentru reconstrucția postbelică și Fondul Monetar Internațional (FMI) pentru a acționa ca „împrumutător de ultimă instanță”. Statele Unite, ca cea mai puternică națiune postbelică, au devenit principalul acționar al ambelor instituții, cu drepturi de veto asupra deciziilor esențiale. Dolarul american a fost consacrat ca monedă de rezervă globală.
Acest sistem, deși funcțional în contextul de atunci, și-a dezvăluit treptat limitările. Creșterea ratelor dobânzilor pentru combaterea inflației în economiile dezvoltate a agravat sărăcia în multe țări, forțând debitorii să găsească resurse pentru plata datoriilor. După pandemia de COVID-19, situația s-a înrăutățit din cauza devalorizării multor monede în raport cu dolarul american și a restricțiilor comerciale.
Nevoia de reformă
La Sevilla, unul dintre obiectivele principale trebuie să fie crearea unui organism de coordonare a instituțiilor financiare internaționale. Secretarul general al ONU, António Guterres, pledează pentru supravegherea creditorilor de către organisme de reglementare independente. Astfel, echipele FMI sau ale Băncii Mondiale care intervin în țările cu probleme de datorii ar trebui să fie monitorizate de un „arbitru imparțial”, care să protejeze interesele țărilor debitoare.
Un alt aspect critic este evitarea penalizării țărilor datornice pentru factori care nu depind de ele, cum ar fi inflația generată de pandemii, dezastre naturale sau schimbări climatice. De asemenea, deciziile trebuie să fie fundamentate pe dovezi solide. Studiile arată că finanțarea publică este mai eficientă pe termen lung pentru infrastructură, comparativ cu capitalul privat, deoarece sursele publice nu cer randamente imediate și semnificative.
Alternative și învățăminte
Țările cu venituri mici și medii au căutat deja soluții alternative. China a devenit un creditor global major, oferind împrumuturi cu rate concesionale prin Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură. De asemenea, BRICS a creat o instituție financiară proprie, Noua Bancă de Dezvoltare. Totuși, lipsa coordonării dintre creditorii tradiționali și cei noi subliniază necesitatea reformei guvernanței financiare.
Summitul de la Sevilla trebuie să asigure finanțarea necesară pentru SDG-uri și să facă pași concreți către reforma guvernanței financiare internaționale. Anul 2025 poate deveni un moment de cotitură, în care finanțele globale să fie într-un final adaptate nevoilor celor mai vulnerabili, fără a le exploata vulnerabilitățile.
