Un “Pinocchio” pentru toate vârstele

de ANCA FLOREA

La Opera comică pentru copii, avalanșa premierelor a continuat și în această primăvară, producțiile lirice alternând cu cele de balet, cea mai recentă propunere… dansantă având loc în urmă cu o lună, când a văzut lumina rampei Pinocchio, inspirată, desigur, de celebra povestire de Collodi.

Atras de farmecul subiectului și de suculența personajelor, reputatul balerin Mihai Babușka a imaginat regia și coregrafia spectacolului în care se regăsesc mai toate aventurile prin care a trecut păpușa de lemn, prezentate într-o derulare alertă, clară și atractivă pentru cei mici și, de ce nu, pentru cei mari, urmărind captivați „istoriile” amuzante sau „dramatice”, vesele sau triste, în locații din cele mai diverse, marcate și prin răsfoirea unei „cărți” ce cuprinde, firesc, între coperți, isprăvile eroului atât de îndrăgit de noi toți. Pentru că evenimentul s-a suprapus altor momente speciale în stagiunea muzicală, am reușit să intru în sala teatrului abia o lună mai târziu, asistând acum cu reală plăcere la o reprezentație oferită într-o „formulă” combinată ca variantă interpretativă.  

Cortina se deschide și un copil extrem de talentat și dezinvolt (Mircea Enache) intră pe scenă, face tumbre, refuză mâncarea în ciuda insistențelor Mamei care apoi îl duce în lumea basmului, ea însăși „transformându-se” în Zâna Albastră din  povestea care începe în atelierul lui Geppetto (Ionuț Picincu), bătrânul tâmplar  cioplind un trunchi de copac din care „apare” păpușa-marionetă Pinocchio (Alexandru Chiș), însuflețită apoi de… Zâna (Cristina Babalâc), însoțită de trei surate la fel de grațioase (Mihaela Anca, Maria Savastre, Consuela Crăciun), cu mișcări apropiate dansului clasic, elegante și simpatice. Fericit, „tatăl” său îl îmbracă asemeni unui băiețel adevărat și încearcă să-l învețe să citească sau să socotească, apelând la copii de vârsta lui care se joacă afișând și… încurcând litere și cifre. Mereu însoțit de Greierașa Cri-Cri, discretă și deopotrivă expresivă (Andreea Vălean), eroul se îndreaptă spre școală, dar este oprit de un Cotoi (Robert Ștefu) și de o Vulpe (Sabina Chirilă), a cărei coadă a devenit… un frumos guler de blană, dansând învăluitor, convingându-l să intre într-un teatru de păpuși, unde el însuși se alătură lui Arlecchino (Andrei Nicolae) și Pulcinelei (Theodora Munteanu), la rândul lor marionete mânuite, prin multe fire, de către fiorosul Mâncător de flăcări (Mihai Pricope); dar cum stângăcia sa îi cam încurcă, acesta cheamă doi Jandarmi nostimi (Dragoș Andruță, Ștefan Năstase), care „îl leagă” pe Pinocchio, apoi îl eliberează, Mănâncă-Foc lăsându-se convins de povestea băiatului, dându-i chiar 5 galbeni cu care, desigur, pleacă fericit. Numai că Vulpea și Cotoiul îl jefuiesc, asemeni unor tâlhari, apoi neasâmpăratul Fitil (Levi Szasz) îl atrage în Țara distracțiilor, unde însă cei doi se transformă în măgăruși, iar Pinocchio este luat de Directorul de circ (Alexandru Ducan) și chinuit în demonstrații de… dresură, pe „scena” unde apar și delicata Balerină acrobată (Sofia Sitaru) și Muzicanți foarte expresivi (Ionuț Arteni, Mircea Ioniță, Daniel Manea), dar apoi îl aruncă în mare; o nouă experiență inedită, printre Meduze (Luminița Dincă, Andreea Mirea, Diana Năstase, Alexandra Trîncă) și Stele de mare (Cristian Danu, Dan Matei) sau Peștișori (Levi Szasz, Ștefan Tănase), pătrunzând și în burta uriașei balene (foarte bine reprezentată) care îl înghițise anterior pe Geppetto, plecat în căutarea băiețelului-marionetă. Cei doi se regăsesc astfel și reușesc să iasă la suprafață, Pinocchio – care, mințind Zânele cu povești inventate, s-a trezit că îi crește nasul -, promite să fie cuminte, așa încât, ajuns din nou acasă, este răsăplătit de Zâna Albastră cu o inimă adevărată, devenind cu adevărat un copil… ca toți copiii; iar metamorfoza este rezolvată ingenios printr-un joc de „umbre” profilate prin cearceaful-ecran. Și totul sub privirile Greierașei, care întoarce paginile „cărții”, oprindu-se la imaginea inițială a atelierului de tâmplărie unde e „născuse” Pinocchio. Iar finalul readuce mama și simpaticul copil care, mai bine de o oră, asistase, asemeni celor ce umpleau sala, la întâmplările de necrezut prin care au trecut eroul și cei ce l-au înconjurat, la bine și la greu – și tocmai de aceea, personajele reintră sub lumina reflectoarelor în aplauzele entuziaste ale publicului de toate vârstele, încântat de interpretarea lor cuceritoare, conturând credibil eroi charismatici, în costume frumoase, viu colorate, ce-i caracterizează deosebit de sugestiv, în decorul simplu și eficient (scenografia Bogdana Pascal), împlinit prin lumini sugerând atmosfera misterioasă sau plină de veselie, prin proiecții adecvate fiecărui episod în parte (Robert Voiculescu), pe suportul muzical al coloanei sonore inspirat construită de… balerinul Antonel Oprescu – Blue Island Production, într-un colaj variat ce apelează la pagini accesibile, melodioase și totodată atent alese pentru a se plia pe subiectul secvenței respective.

Pe un alt palier de percepție, autorul, Mihai Babușka, afirmă, în (din nou) excelentul caiet-program, că povestea are și un mesaj ce se dovedește foarte actual, pentru că, „dacă ne uităm în jurul nostru, vedem multe nasuri pe sus și lungi, multe sfori de păpușari, întâlnim cotoi hoți și vulpi șirete.”

Ca de obicei un spectacol de echipă, în care tineri balerini cu real potențial artistic se implică și participă cu vizibilă plăcere la întreaga desfășurare, păstrând permanent nivelul valoric și nervul întregului ansamblu, astfel încât, fie în momentele spumoase, fie în cele care poate aduc o lacrimă de compasiune în ochii celor mici, contribuie la structurarea unitară și echilibrată a unui balet bine conceput de Mihai Babușka și bine lucrat la cabine sub îndrumarea unor experimentați balerini – maestru de balet Gabriel Opincaru, maeștrii de repetiții Cătălin Caracaș, Cristina Opincaru -, care știu ce și cum să ceară pentru ca interpreții să creioneze prototipuri, reliefându-le detaliile definitorii atât prin elementele pur tehnice, cât și prin cele de expresie. Deloc întâmplător, sunt aspecte constant regăsite în toate producțiile coregrafice urmărite în ultima vreme la Opera comică pentru copii, semn că teatrul a alcătuit o trupă de calitate, pregătită de specialiști pe măsură, cu toții dăruiți artei dansului și dorinței de a oferi, de fiecare dată, publicului ce invadează sala, povești încântătoare, menite să-i familiarizeze pe copii cu fascinanta lume a baletului și să-i determine să aștepte cu nerăbdare o nouă întâlnire cu basme și eroi celebri… în pași de dans.

Și cred că cea mai elocventă confirmare în acest sens a venit din partea unei fetițe ce câțiva ani care, până la deschiderea cortinei, țipa fără încetare că nu-i place  (nu știu ce…) și că vrea să plece, pentru ca din clipa în care a început povestea și până la sfârșit să privească absolut uimită ceea ce se petrecea pe scenă… Este probabil cea mai frumoasă răsplată pentru creatori și realizatori, pentru toți cei pasionați care au contribuit la „ridicarea” unui Pinocchio ce va avea, cu siguranță, o „serie lungă”.

Prelungind relația copiilor cu personajele chiar și după închiderea cortinei, gazdele i-au invitat să pătrundă în culise pentru a descoperi unde și cum se construiește un spectacol, cum arată decorul, cum devin balerinii personaje fascinante, cei mici învățând astfel ce înseamnă teatrul, ce se ascunde în spatele fardurilor și al costumelor pline de fantezie, ba chiar cum se pregătesc interpreții pentru deveni Pinocchio sau Zâna sau „locuitorii” mării sau… O experiență binevenită, pe care cu certitudine vor dori să o retrăiască alături de alți eroi din alte povești din „colecția” deja bogată pregătită de Opera comică pentru copii și artiștii săi minunați.    

[URISP id=6436]