Punct de vedere: Nicu Alifantis – “Ca nisipul artiștii sunt”

„După tot ce-a fost rămâne Artistul, fir de nisip cernut cu grijă și lăsat acolo, pe plaja pustie printre scoici și alge pentru a fi găsit, poate anul viitor, poate altădată, poate niciodată…”

Nicu Alifantis

 

CINE ESTE ARTISTUL ROMÂN?

Un cetățean al României, trăitor în spațiul carpato-dunărean, cu drepturi și obligații ca oricare alt cetățean, plătitor de taxe și impozite, dar căruia soarta i-a hărăzit ceva ce le lipsește celorlați, făcându-l astfel diferit semenior săi.

ARGUMENT

Am stat mult pe gânduri dacă să-mi exprim gândurile legate de soarta breslei noastre în momentul de față, cel al crizei Corona virusului. Mă voi referi la toți artiștii al căror loc este pe scenă.

Actorilor le spun: Aveți grijă de voi, de Teatrul vostru, de personajele voastre. Muzicienilor le spun: Aveți grijă de voi, de Instrumentele voastre. Tuturor vă spun: Aveți grijă! Ceea ce faceți voi e mai presus de toate urâțeniile ce ne înconjoară, pentru că sunetul magic al celor 3 gonguri vă preschimbă mereu și astfel vă transformați în nemuritori. Voi sunteți minunea pe care vin s-o vadă spectatorii voștri. Ei sunt cei care vă înconjoară cu iubire și vă sunt alături mereu, tocmai pentru că nu pot fi ca voi. Aveți grijă de ei, nu-i dezamăgiți, revărsați asupra lor cu generozitate tot respectul și dragostea de care sunteți în stare. Rămâneți demni, puternici, uniți, rămâneți voi înșivă și nu uitați: Spectacolul e viu, la fel de viu ca voi. Arta nu se poate face decât cu voi pe scenă și cu spectatori în sală, nicidecum altcumva. Învingeți răul ce s-a abătut asupra voastră și asupra noastră cu puterile de care vă știu în stare și reveniți acolo unde vă e locul, pe scenă.

O RADIOGRAFIE A ARTISTULUI SUB CORONAVIRUS.

În cele ce urmează voi încerca o analiză cât se poate de obiectivă asupra situației în care se află breasla artiștilor din România în acest moment al crizei Covid 19. Este o experiență extrem de traumatizantă pentru noi toți, mai ales că ne-ntâlnim cu-așa ceva pentru prima dată în această viață. Din păcate, nu întrevăd prea curând o ieșire din această criză, pentru simplul motiv că vom fi printre ultimii, dacă nu chiar ultimii, relaxați. Nu sunt nici pesimist, nici alarmist și nici nu am intenția de-a semăna panică. Îmi doresc doar un singur lucru. Să vă lămuresc, să mă lămuresc, că mai avem mult timp de așteptat până când totul va intra în normal. Și nici nu știu cum va arăta normalitatea în viitorul apropiat.

De ce? Pentru că:

Prin natura meseriei noastre, relația cu publicul este una indinspensabilă. Actul artistic al oricăruia dintre noi își poate atinge scopul doar în clipa în care ceea ce facem creează acel flux, acel schimb de vibrații emoționale între cei aflați pe scenă și cei din sală. Sunt convins că niciunuia dintre noi nu i-ar plăcea să cânte într-o sală goală sau și mai rău, să mutăm întreaga noastră activitate în spațiul on line. Să cântăm sau să jucăm un spectacol de teatru în fața unui ecran?

Admițând faptul că pe 15 mai ar putea începe relaxarea anumitor categorii profesionale, pentru noi, care slujim pe scenă, care suntem dependenți de public, în grupări mai mult sau mai puțin numeroase, accesul în săli de genul celor de teatru, case de cultură, cluburi, restaurant, baruri este puțin probabil. Deci singurul spațiu în care se vor putea desfășura manifestări aristice va fi probabil cel în aer liber, iar perioada cred că ar putea fi începân cu 15 iulie până în 15 septembrie în cel mai fericit caz. Acest subiect îl voi detalia în cele ce urmează, fără să intru în prea multe detalii.

Rezultă că în astfel de spații și în perioada pe care am amintit-o șunt șanse să se desfășoare câteva din concertele mari, unele programate din timp, altele reprogramate. Care vor fi acestea?

• Concerte cu artiști internaționali, organizate de marile companii de impresariat din România și/sau din altă parte.

• Concertele sau turneele ale unor artiști români în vogă, puțini la număr, care beneficiază de suportul financiar, fie al unor mari firme producătoare românești, ori al unor sponsori importanți.

• Câteva concerte din cadrul unor programe sau proiecte culturale ce au fost agreate, aprobate și bugetate încă de anul trecut.

• Trupele de cover-uri, și cele de folclor și mai ales DJ-ii, pentru nunți. Toți aceștia au la dispoziție 11 zile în iunie, 21 zile în iulie, 11 zile în august și 17 zile în septembrie. Voi explica mai târziu de ce am luat în calcul doar aceste zile oprindu-mă la luna septembrie.

• În rest, cu puțin noroc, vom putea întâlni restul de artiși pop, rock, jazz, folk, folclor, pop-dance, în diverse spectacole ocazionale, organizate în aer liber. Întrebarea de bun simț este: Cine va finanța aceste spectacole? Primăriile sunt secătuite financiar, așa că anul acesta, cât a mai rămas din el, vor uita de zilele zilele orașelor, comunelor, festivalurile care au cât de cât o tradiție. Primăriile sau de consiliile locale nu vor mai avea bugete pentru astfel de manifestări.

• Tot cu puțin noroc, vom mai întâlni la mare și la munte pe terasele unor hoteluri-restaurant câteva mici trupe de cover-uri sau formula cea mai economică – un el la clape și o ea cu vocea, asta numai dacă proprietarii hotelurilor si/sau ai restaurantelor își vor permite luxul financiar de-a avea muzică live în locațiile lor. Să nu uităm cât de afectată a fost HORECA de această criză și cât de mulți artiști depind de acest sector.

Cam așa văd eu activitatea artistică din acest an. Deci, fără a pune la socoteală artiștii internaționali ce vor concerta în România anului 2020, show bizz-ul autohton va fi reprezentat de 3 mari case de producție cu maximum 10-15 artiști și trupe de top, incluzând aici și artiștii din Republica Moldova care și-au făcut nume în România. În realitate cred că numărul artiștilor va fi și mai mic.

Sigur că multă lume se va întreba de ce am luat în calcul activitatea doar până-n luna septembrie. Pentru simplul motiv că parșivul Covid, conform opiniei specialiștilor, se va întoarce. După cum știți există un prost, dar vechi obicei, toamna și iarna încep răcelile, gripa, virozele. Cum mai mult ca sigur până în acest final de an nu vom beneficia de vaccinul anti Covid, vă imaginați că acesta nu va fi foarte prietenos cu noi, chiar dacă autoritățile ne pun în vedere că ar trebui să învățăm să conviețuim cu virusul. Dat fiind această situație, cred că din toamnă – iarnă, ne vom suspenda iarăși activitatea și vom retrăi acest film prost împotriva voinței noastre. Nu mai pun la socoteală primăvara anului viitor. De asta am calculat mai sus o reluare a activității doar până în luna

septembrie. Probabil că mă veți urâ însă nu e vina mea. O spun specialiștii. Septembrie 2020 – aprilie 2021, probabil că se vor restricționa din nou activitățile culturale. Deci, cu puțin noroc, în mai 2021 ne-am putea întoarce pe scenă. Apoi va fi vara 2021 cu ceva activitate sporită după care sper, că ne vom vaccina. Mă rog la Dumnezeu să greșesc și să nu fie așa.

Spun toate acestea, pentru că sunt conștient că ne va fi, nu greu, ci foarte greu. O pauză de activitate atât de mare în viața unui artist, face ca revenirea să fie extrem de frustrantă. Apoi, când ne vom întoarce la normalul pe care ni-l dorim, după ce vom fi vaccinați, vom fi puși în fața unor mari transformări social-economice, financiare, mutații de comportament, transformări de mentalitate, asistând la alte priorități ale societății. Criza economică va fi una profundă și va afecta grav, mult mai grav decât actuala criză din sănătate, atât economia țării, cât și buzunarele românilor. Prin urmare producțiile noastre indiferent că ele vor fi concerte, turnee, albume, videoclipuri etc, vor fi afectate. În fond, produsul prestației artistice e unul comercial. Cine va mai investi într-un bilet de spectacol, indiferent de gen, cine va mai cumpăra un disc, un DVD, un vinyl? Din ce în ce mai puțină lume.

În plan național, multe activități se vor muta total sau parțial on line, relațiile umane se vor vedea altfel, iar multe din activitățile de care ne lovim curent vor căpăta o cu totul altă față și vom fi puși în fața unor noi provocări. Nu cred că vom mai redeveni la ceea ce am fost în decembrie 2019. Nu știu dacă ne vom relua viața de unde am întrerupt-o sau vom începe una nouă. Singurul lucru în care cred, e că arta care s-a născut și a trăit pe scenă și cu public în sală, nu poate fi altfel. Sau cine știe? Probabil că anumite producții artistice se vor muta în spațiul virtual. În mod cert vizualul și vânzările, ceea ce nu e o surpriză pentru că de fapt acest lucru se-ntâmplă deja de câțiva ani buni. Cei ce vor încerca să mă convingă că se poate câștiga din vânzările on line, le spun că românul nu e obișnuit să cumpere un produs pentru simplul motiv că poate să-l descarce gratuit. Ține de mentalitate. De ce să plătească când poate să descarce gratis un album, de ce să cumpere un bilet când îl poate vedea gratis pe artist, fie la zilele orașului, fie la nu știu ce festival local.

Din acest motiv susțin și subliniez cu tărie că această disperare de concerte on line din această perioadă, făcute din bucătărie, sufragerie, baie, debara, verandă sau nu știu ce colț al acasei, poate crea un precedent extrem de periculos. Înțeleg dorința artiștilor de-a avea un contact cu fanii lor în spațiul virtual, pentru ca aceștia să nu-i uite, să afle că există, că e activ. Una e să transmiți un mesaj fanilor tăi, să le amintești că ți-e dor de ei, că abia aștepți să-i reîntâlnești și alta e să dai concerte de-acasă, în condiții tehnice precare. Aceste întâmplări nu numai că nu aduc niciun câștig financiar, ci dimpotrivă, îți fac un mare deserviciu prin saturarea interesului admiratorilor, minimalizând astfel emoția reîntâlnirii. Pentru că se pune întrebarea: Ce vei face când vei reveni, mai devreme sau mai târziu la viața normală?… Nu distrugeți, vă rog, ceea ce ați clădit cu greu o viață, e păcat, zău!

Zilele trecute auzeam o declarație făcută în spațiul public de un înalt demnitar care pe mine m-a lăsat fără aer. Întrebat fiind de jurnaliști ce se va întâmpla cu artiștii, cu drepturile lor de autor în această perioadă de izolare, a răspuns senin, citez din memorie: „cum că artiștii o duc bine, a văzut chiar niște lucruri foarte frumoase făcute de ei on line.” Mi-aș fi dorit să fiu acolo și să-i spun, nu, domnule politician, artiștii n-o duc deloc bine, ci dimpotrivă…, dar îmi dau seama că mi-aș fi bătut gura de pomană. Dacă politicienii iubesc artiștii, nu și-ar apleca privirea asupra lor doar o dată la 4 ani când îi transformă în niște unelte electorale și-atât. Dacă i-ar iubi cu-adevărat, i-ar trata ca pe o categorie socială importantă, care alături de toți ceilalți slujitori ai artelor pun umărul la consolidarea culturii naționale. Astfel artiștii ar primi aprecierea cuvenită, le-ar fi respectate cu-adevărat

drepturile, ar benficia de salarii din care să trăiască demn, nu ar fi umiliți cu pensii derizorii, ar fi recompensați cu titluri prin care să le fie apreciată munca. Artiștii trebuie recompensați pentru activitatea lor când sunt în viață pentru simplul motiv că acest lucru îi motivează, le dă un sentiment în plus de utilitate.

UN FEL DE CONCLUZIE

Ar mai fi multe de spus, însă aflând că demnitarii noștri sunt mulțumiți de prestațiile noastre on line, să ne mutăm dară pe on line, să facem spectacole virtuale. Da, le putem face, dar ele vor fi proaste și fără niciun impact emoțional și nu vor produce deloc bani. Ori artistul, oricine ar fi el, când nu e pe scenă e un civil de rând. Are nevoie de bani. Să mănânce, să bea, să-și plătească facturile, să-și întrețină familia, să cumpere accesorii pentru instrumentul său, să se îmbrace, să-și facă o vacanța, să meargă la doctor, să-și cumpere medicamente…

Traversăm o perioadă extrem de grea, în care artistul român e pus față-n față cu cea mai inimaginabilă perioadă a existenței sale. Se vorbește din ce în ce mai mult de solidaritate. Aceasta ar trebui să se manifeste prin aportul instituțiilor media față de toți artiștii. Măcar în acest moment în care răul s-a abătut asupra noastră, radiourile ar trebui să difuzeze, dacă nu exclusiv muzică românească, măcar într-un procent de peste 95% muzică autohtonă pentru a ajuta artiștii români. Au trecut aproape două luni și nu s-a întâmplat acest lucru. Urmează o perioadă lungă în care artistul va șoma. Ne vom umaniza cât de cât și vom putea vorbi despre solidaritate? Pentru că dacă nu vom vedea acest lucru în perioada imediat următoare, vom avea o problemă și, încă una foarte mare.

„Ca nisipul artiștii sunt… Stingem lumina și dăm liniștea mai tare. Ca un ecou, rămâne cântecul de-aproape…”

Nicu Alifantis, aprilie 2020