Ortodocşii îl sărbătoresc, marţi, pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe

Getting your Trinity Audio player ready...

Ortodocșii sărbătoresc marți ziua Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, unul dintre cei mai venerați sfinți din calendarul ortodox, cunoscut pentru devotamentul său față de credința creștină și martiriul său eroic. În fiecare an, pe 23 aprilie, credincioșii își împodobesc casele cu crengi verzi, simbolizând renașterea naturii și protecția divină.

Născut în Capadocia în timpul împăratului Dioclețian, în secolul al IV-lea, Sfântul Gheorghe a servit ca militar în armata romană. În anul 303, când Dioclețian a declanșat persecuții împotriva creștinilor, Sfântul Gheorghe a refuzat să renunțe la credința sa și a fost întemnițat, torturat și, în cele din urmă, executat prin decapitare pe 23 aprilie, data care a devenit ziua sa de prăznuire.

În iconografie, Sfântul Gheorghe este frecvent reprezentat călare pe un cal, înfruntând și ucigând un balaur, o scenă care ilustrează legendele despre curajul și lupta sa împotriva răului. Este adesea înfățișat într-o mantie roșie, simbol al martirajului, și înarmat cu o cruce și o sabie, evidențiindu-i rolul de războinic creștin.

Tradițiile populare din diferite regiuni ale României păstrează obiceiul de a decora locuințele cu diferite plante la sărbătoarea Sfântului Gheorghe. De exemplu, în Muntenia se folosesc crengi de stejar sau de păr, în Transilvania se utilizează rug verde și leuștean, iar în Banat se preferă frunzele de fag sau gorun. Aceste plante sunt considerate protectoare împotriva spiritelor rele, conform analistului-etnolog Ania Moldoveanu.

Alte obiceiuri asociate acestei zile includ scăldatul în ape curgătoare înainte de răsăritul soarelui pentru sănătate și purificare, semănatul de busuioc pentru a atrage respectul comunității, și folosirea gunoiului adunat în această zi pentru fertilizarea pomilor, în scopul unei recolte bogate.

Oamenii cred, de asemenea, că fenomenele meteorologice din ziua de Sfântul Gheorghe pot prezice belșugul anului agricol: roua abundentă sau pâcla sunt văzute ca prevestiri ale unui an bogat, iar ploaia aduce promisiuni de grâu și fân din abundență.