- Cum să prepari cea mai sănătoasă cafea
- În ciuda interdicției, Italia pregătește terenul pentru dezvoltarea reactoarelor nucleare
- Gigi Becali, pe listele AUR la alegerile parlamentare
- Criminalitatea în Occident, o provocare în creștere
- Promenada împărătesei Sissi și reabilitarea cădițelor cu apă termală la Băile Herculane
Mari compozitori români: Dediu, Grigoriu, Andricu, Stanculescu
Miercuri, 25 octombrie, de la ora 22:00, vă propunem o nouă ediție a emisiunii Mari compozitori români. În ediția de astăzi vom asculta:
Mihail Andricu – Simfonieta nr. 2, Mihaela Stănculescu Vosganian – Sogni tra suoni, Dan Dediu – Vitrine și vitralii și Theodor Grigoriu – Vis cosmic
Realizator: Irina Hasnaș
Mihail Andricu s-a născut pe 22 decembrie 1894 la București. El a fost membru corespondent al Academiei Române, compozitor și profesor universitar (1948-1959), apreciat ca unul din creatorii muzicii simfonice și de cameră în România de inspirație folclorică. A compus 10 simfonii, baletele Taină și Luceafărul, muzică de cameră și instrumentală. În 1948 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. A fost distins cu titlul de „Maestru emerit al artei” și cu Premiul de stat.
Conform însă unei dispoziții din 21 noiembrie 1959 s-a interzis orice referire publică la persoana sau opera lui. Mihail Andricu a fost victima unei înscenări a Securității prin care i se atribuiau contacte interzise cu diplomați străini.
Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul din București cu D. G. Kiriac (teorie-solfegiu), Alfonso Castaldi (armonie, contrapunct, compoziție), Robert Klenck (vioară), Dimitrie Dinicu (muzică de cameră). A urmat Facultatea de drept din București, obținând licența (1919). La Paris a urmat – ca auditor – cursurile lui Gabriel Faure (1913-1914) și Vincent d’Indy (1919-1922), tot în Capitala Franței fiind înscris la doctoratul în drept.
A debutat ca pianist la Ateneul Român (1918), într-un recital de sonate cu violonistul Alexandru Theodorescu, desfășurând apoi o susținută activitate de pianist acompaniator și de muzică de cameră (1918-1950). În 1923 a debutat ca muzicolog și critic muzical (la Adevărul) continuând să semneze studii, cronici, articole, recenzii etc. în Muzica, Muzică și Poezie, Revue de muzicologie (Paris), Studii și cercetări de istoria artei, Probleme de muzică, Rampa, Contemporanul, L’Independence Roumaine (București), L’Orient (București), Tribuna (Cluj), România Literară, Secolul 20, Universul, Dimineața, România Liberă, Adevărul, Cahiers du Sud (Marsilia), Viața Românească (Iași) etc. Profesor de muzică de cameră (1926-1948) și de compoziție (1948-1959) la Conservatorul București. A susținut conferințe, comunicări științifice, concerte-lecții, emisiuni radiofonice, emisiuni de televiziune ș.a. A fost membru la Société française de muzicologie din Paris, vicepreședinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor.
Emisiunea va fi difuzată în reluare duminică de la orele 20:00