Mari compozitori români: Cârneci, Myriam, Rogalski, Spătărelu

Miercuri, 19 iulie, de la ora 22:00, Irina Hasnaș vă propune o nouă întâlnire cu muzica românească contemporană.

În această seră vom asculta lucrări de Maria Cârneci, Myriam Marbe, Theodor Rogalski și Vasile Spătărelu.

Carmen Maria Cârneci (n. 19 septembrie 1957, Racila, Gârleni, județul Bacău) este o compozitoare și dirijoare română. După absolvirea liceului de muzică „Dinu Lipatti” din București în 1976, Carmen M. Cârneci a studiat compoziția la clasa profesorilor Dan Constantinescu, Ștefan Niculescu și Aurel Stroe, și dirijatul, avându-i ca mentori pe Constantin Bugeanu și Iosif Conta, la Universitatea Națională de Muzică din București, unde a primit și titlul de Doctor în muzică. În perioada 1985-89 și-a continuat studiile ca bursieră DAAD la Staatliche Hochschule für Musik din Freiburg/Breisgau, printr-o specializare postuniversitară în compoziție – cu Klaus Huber, și dirijat – cu Francis Travis și Peter Babberkof. A obținut și alte burse oferite de Rosenberg Stiftung, Kunst-Stiftung Baden-Würtemberg, Heinrich von Ströbel Stiftung/Südwestfunk Baden-Baden, Künstlerhof Schreyahn, Die Höge, și a participat la cursuri de măiestrie susținute de Kurt Masur, Pierre Boulez, Peter Eötvös, ș.a. Ca dirijoare, Carmen Maria Cârneci a colaborat cu ansambluri camerale (Coloratura, ensemble für neue musik zürich, Heidelberger Festival Ensemble, profectio initiative freiburg ș.a.) și orchestrale (Orchestra Radiodifuziunii din Baden-Baden, Orchestra Academică din Freiburg, Orchestra de Cameră Radio din București), evoluând pe multe scene europene și de peste ocean, dintre care unele celebre (Teatrul Scala din Milano, Opera de Stat din Stuttgart, Opéra Bastille din Paris ș.a.). În martie 1996 a dirijat la Neues Theater für Musik din Bonn prima versiune a operei sale de cameră „Giacometti” (compusă în 1992-1995). Pentru Carmen Cârneci, „compoziția și dirijatul (interpretarea) au drepturi egale”[2] – este principiul în baza căruia și-a construit și organizat viața profesională. A compus numeroase piese dedicate unor diverse ansambluri camerale, lucrări concertante, simfonice și vocal-simfonice, muzică de scenă (teatru), film și operă. Pentru compoziție a primit premii/distincții la Valentino Bucchi – Wettbewerb din Roma, Internationaler Komponistinnen-Wettbewerb din Mannheim, premiul WDR – Forum Junger Komponistinnen, ș.a., precum și două premii ale Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. I-au fost comandate lucrări de către instituții și festivaluri de renume precum Opera de Stat din Bonn (opera „Giacometti”), Donaueschinger Musiktage („Das Hohelied”), Gegenwelten-Festival din Heidelberg, Tage der Neuen Musik – Zürich („Semanterion-Toaca”) ș.a., unele lucrări fiind selectate și interpretate în concertele anuale ale World Music Days din Luxemburg, Köln, Hong Kong, Zagreb. Carmen Maria Cârneci a fost director artistic al edițiilor 2005-2006 ale festivalului internațional Săptămâna Muzicii Contemporane/Săptămâna Internațională a Muzcii Noi, București; actualmente este director executiv al Editurii Muzicale București, activând în paralel și ca dirijoare liber profesionistă. În decembrie 2005, la București, a pus bazele ansamblului de muzică contemporană „devotioModerna”. Este laureată a Academiei Române (Premiul "George Enescu"). Majoritatea lucrărilor compozitoarei sunt publicate de Ricordi Verlag din München, Furore Edition din Kassel și Editura Muzicală din București. Este fiica lui Radu Cârneci (poet, publicist și traducător) și sora Magdei Cârneci (poetă, critic de artă și publicistă). Este căsătorită cu violoncelistul Dan Cavassi.

Myriam Marbé (n. 9 aprilie 1931, București – d. 25 decembrie 1997, București) a fost o compozitoare și pianistă română, considerată una dintre cele mai valoroase compozitoare internaționale de muzică contemporană. A predat compoziția și contrapunctul la clasa de compoziție de la Universitatea Națională de Muzică din București. Ca muzicolog, a publicat numeroase articole în publicații de specialitate.

Vasile Spătărelu s-a născut la 21 aprilie 1938, în comuna Tâmna-Mehedinți, județul Caraș-Severin. A fost elev al liceelor de muzică din Craiova, Brașov și Timișoara. A urmat cursurile Conservatorului bucureștean, cu Ioan D. Chirescu – teorie și solfegii, Gheorghe Dumitrescu – armonie, Alfred Mendelsohn și Anatol Vieru – compoziție și orchestrație, George Breazul – istoria muzicii. În anul 1963 se stabilește la Iași, unde ocupă postul de preparator și asistent la catedra de contrapunct și forme muzicale la Conservatorul George Enescu. De atunci, viața și activitatea sa au rămas nedespărțite de capitala Moldovei. În 1972 a preluat conducerea nou-înființatei clase de compoziție, creând timp de mai multe generații de studenți, o școală de autentică valoare națională. Pe lângă activitatea de dascăl, a avut importante funcții în viața artistică a Iașului și a țării: Decan al Facultății de Compoziție și Muzicologie de la Universitatea de Arte George Enescu (1984-1995), secretar al Filialei Iași a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (din 1976), de vicepreședinte al Comisiei de Evaluare și Acreditare Academică în domeniul artelor (din anul 1994). Vasile Spătărelu a fost totodată, încă de la începuturi, unul dintre principalii organizatori și coordonatori ai Vacanțelor muzicale la Piatra-Neamț. În toamna anului 2002, și-a susținut cu un succes remarcabil teza de doctorat în compoziție muzicală la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, având ca temă: „Meditații la Enescu”, un proiect de creație vizând configurarea gândirii muzicale ca sinteză între tradiție și contemporaneitate. Muzicianul s-a afirmat constant în domeniul creației, dând la iveală lucrări simfonice și vocal-simfonice, muzică de teatru și de operă, muzică de cameră instrumentală și vocal-instrumentală, muzică de divertisment, muzică corală (ultima sa creație, cântecul său de lebădă, căruia i-a pus punctul final cu două săptămâni înainte de trecerea sa la cele veșnice, fiind Liturghia în glasul III, pentru cor la două și trei voci egale), valoarea muzicii sale fiind confirmată nu numai de aprecierile publicului, ci și de premiile conferite de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România și Academia Română.