- Cum să prepari cea mai sănătoasă cafea
- În ciuda interdicției, Italia pregătește terenul pentru dezvoltarea reactoarelor nucleare
- Gigi Becali, pe listele AUR la alegerile parlamentare
- Criminalitatea în Occident, o provocare în creștere
- Promenada împărătesei Sissi și reabilitarea cădițelor cu apă termală la Băile Herculane
Mari Compozitori Români: Aurel Stroe, Ulpiu Vlad, Adrian Enescu, Nicolae Branduș
Miercuri, 17 mai, de la ora 22:00, Radio Clasic vă propune o nouă ediție a emisiunii "Mari Compozitori Români": Aurel Stroe, Ulpiu Vlad, Adrian Enescu, Nicolae Branduș.
Aurel Stroe (n. 5 mai 1932, București – d. 3 octombrie 2008, Mannheim, Germania) a fost un compozitor, profesor, muzician, autor, publicist și muzicolog român. A scris muzică cultă, contemporană, simfonică, vocal-simfonică, de cameră, corală), muzică electronică și muzică de scenă. A studiat în particular pianul cu Maria Fotino și compoziția cu Marțian Negrea, după care a urmat cursurile Conservatorului din București. A fost asistent (1962-68), lector (1968-73), conferențiar (1973-85) și profesor (din 1993) la Universitatea Națională de Muzică București și a predat orchestrație și compoziție. A avut ca studenți, printre alții, pe Liana Alexandra, Maia Ciobanu, Horia Rațiu, Șerban Nichifor, Gabriel Vlădescu, Carmen Stoianov, Petru Stoianov, Adrian Borza, George Draga, Smaranda Oțeanu-Bunea, Fred Popovici și Violeta Dinescu. A predat ca profesor asociat la University of Illinois (S.U.A.) între 1985-1986. A predat la Școala normală a Universității din Strasbourg (1972) și a susținut cursuri de vară la Piatra Neamț (1982), Darmstadt (Germania) în 1986, 1988, 1990, 1994 și la Bușteni în 1992. A susținut conferințe, prelegeri, referate, comunicări științifice în țară și peste hotare (Franța, Austria, Germania), emisiuni de radio și televiziune. A publicat studii, eseuri, articole, interviuri în: Muzica, Secolul XX, Contemporanul, România literară, Tribuna (Cluj), Actualitatea muzicală etc.
Ulpiu Vlad – studiile muzicale le-a început în oraşul Zărneşti, sub îndrumarea tatălui său, şi le-a continuat la Şc. de Muzică din Braşov (1956-1957) cu Florica Cristorian (pian), apoi la Liceul de Muzică nr. 1 din Bucureşti (1958-1964) cu Pavel Tornea (oboi), Florenţa Albu (pian), Matei Jurebiţă şi Filaret Barbu (teorie-solfegiu), Constantin Petrovici (orchestră) şi la Cons. Bucureşti (1964-1971) cu Boris Zelinschi şi Edy Guţi (oboi), Iosif Conta (orchestră), Filip Bulimar-Pitaru (muzică de cameră), Mircea Chiriac (armonie), Anatol Vieru (compoziţie), Dan Constantinescu (armonie), Victor Giuleanu (teorie-solfegiu), Paul Jelescu (citire de partituri), Zeno Vancea şi Myriam Marbe (contrapunct), Tudor Ciortea (forme), Emilia Comişel (folclor). S-a perfecţionat la Cons. SANTA CECILIA din Roma (1971-1972) cu Virgilio Mortari (compoziţie). A participat la INTERNATIONAL COMPOSER'S WORKSHOP de la Borovetz (1981), şi INTERNATIONAL COMPOSER'S WORKSHOP „GAUDEAMUS” de la Amsterdam (1984), conduse de Dimiter Christoff şi Ton de Leeuw. Şi-a luat doctoratul în muzică la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti (2004). Cercetător în folclorul muzical la Cons. Bucureşti (1971-1977) şi la Institutul de Cercetări Etnologice şi Dialectologice din Bucureşti (1977-1980), redactor (1980-1984) şi director (1984-1992) la Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, director la Direcţia Muzicii din Ministerul Culturii (1992-1993), conferenţiar (1993-1996) şi profesor (din 1996) la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. Este membru (din 1973) şi vicepreşedinte (din 2006) al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. A publicat articole şi studii în MUZICA, REVISTA DE ETNOGRAFIE ŞI FOLCLOR, ACTUALITATEA MUZICALĂ etc. A făcut culegeri şi transcrieri de folclor, a susţinut comunicări ştiinţifice şi conferinţe, a participat la emisiuni de radio şi televiziune, a fost membru în juriile unor concursuri de compoziţie, de folclor sau de interpretare, a participat la schimburi culturale internaţionale în Cehoslovacia, URSS, Ungaria, Germania, Olanda, Norvegia, Israel, SUA. A transcris folclor (în colaborare) pentru volumul FOLCLOR DIN PRAHOVA de C. Manolache (1972). A fost distins cu Premiul GEORGE ENESCU al Academiei Române (1985), cu Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1991, 1995, 2000, 2003) şi cu Ordinul MERITUL CULTURAL în grad de ofiţer (2004).
Adrian Enescu (n. 31 martie 1948 – d. 19 august 2016) a fost un muzician și compozitor român cunoscut în special pentru activitatea sa în domeniul muzicii de film (aprox. 65 de titluri). Ca muzician, a fost printre primii artiști de muzică electronică din România, începând cu anii '70. A absolvit Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu“ din București, (compoziție-Aurel Stroe armonie – Alexandru Pascanu) .A fost audient al facultatii de muzică electronică a Universității Stanford- California (1985/1986); Membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.Compune muzica foarte diversa stilistic , de la muzica Electro Acoustica la Muzica simfonica si Muzica de Jazz . Prima apariție pe disc este în 1975 (orchestrator jazz music). Semnează muzica/orchestrația și definește stilul grupului Stereo condus de Crina Mardare printr-un LP și un single. Semnează muzica/orchestrația și definește stilul cântareței Loredana Groza prin albumele "Bună seara, iubite", "Un buchet de trandafiri" și "Diva inamorata". Colaborează cu Silvia Dumitrescu la albumul "Cred în tine". Compune piese pentru Dida Drăgan – "Stau pe o margine de lună", Angela Similea – "Ninsorile de flori", "Azi". Solicitat să colaboreze cu prestigioase institutii muzicale din lume (scrie muzică de balet pentru Liliana Cosi Company – Italia (1980, 1983, 1986, 1987, 2002), Art Center Canberra – Australia transpunând electronic musical-urile Camelot (stagiunea 1991-92) și Omul din La Mancha (1990-91), muzica pentru trupa de balet ART.DANCE.COMPANY – Canberra/Australia (1990-1991-1992). În Belgia și Olanda muzică de teatru: King Lear (1994), Uncle Vania (1995), Adrian Brower (1996). În Japonia: Iuliu Cezar(1995), Macbeth (1997), Titus Andronicus (2010 ). Este recunoscut ca unul dintre cei mai valoroși compozitori de muzică de teatru și film, colaborând , in teatru , cu Alexandru Darie, sau in film fie cu Mircea Veroiu , Dan Pița și alții.
Nicolae Brânduș s-a născut la 16 aprilie în 1935 la Bucureşti. STUDII: Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, unde a studiat pianul (1952-1957) şi compoziţia (1960-1964). A urmat Cursurile de vară de Muzică Nouă de la Darmstadt (1969, 1970, 1972, 1974, 1978, 1980) şi de la Aix-en-Provence (1979). Doctor în Muzicologie al Academiei de Muzică din Cluj-Napoca, dizertaţia cu titlul „Baze ale unei analize formale a limbajului muzical” (1981). A lucrat cu Grupul pentru Cercetări Muzicale de la IRCAM-Paris (1985) . ACTIVITATEA PROFESIONALĂ: Pianist solist al Orchestrei Filarmonice din Ploieşti (l960-1969). Lector la Catedra de Muzică de Cameră a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti (1969-l981). Redactor la revista „Muzica” din Bucureşti (din 1981). Profesor la Catedra de Muzică de Cameră a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti (1992- 2005). Îndrumător de doctorat în cadrul Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti (din 1998). Profesor consultant (din 2005). Membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. Membru al Societăţii Autorilor, Compozitorilor şi Editorilor de Muzică (SACEM) – Paris. Membru al Comitetului Executiv al Societăţii Internaţionale de Muzică Contemporană (SIMC) (1991-1993). Preşedintele Secţiunii Naţionale Române a SIMC (1994-2002). Lucrările sale au fost interpretate în cele mai importante oraşe din România şi din străinătate (Polonia, Ungaria, Yugoslavia, Suedia, Germania, USA, Franţa, Belgia, Olanda, Marea Britanie, Grecia, Bulgaria, Austria, Danemarca, Italia, Japonia, China, Hong Kong, Taiwan, Albania, Slovenia, Macedonia, Israel s.a. A scris articole, studii, eseuri muzicale în diverse ziare şi reviste de cultură; a susţinut ca „visiting composer” prelegeri despre muzica nouă în USA, Germania, Israel, Grecia, Hong-Kong, Taiwan etc.