- Cum să prepari cea mai sănătoasă cafea
- În ciuda interdicției, Italia pregătește terenul pentru dezvoltarea reactoarelor nucleare
- Gigi Becali, pe listele AUR la alegerile parlamentare
- Criminalitatea în Occident, o provocare în creștere
- Promenada împărătesei Sissi și reabilitarea cădițelor cu apă termală la Băile Herculane
Luna este mult mai bogată în apă decât se credea
Veste bună pentru astronauții care vor ajunge pe Lună în anii următori: există mult mai multă apă decât se credea și se găsește sub formă de gheață într-o multitudine de mini-cratere, chiar și în zonele însorite, ceea ce înseamnă că apa ar putea fi folosită în viitoarele misiuni spațiale, a anunțat NASA care a prezentat noi studii. Agenția vrea să trimită în 2024 o femeie și un bărbat pe Lună, fiind pentru prima oară din 1972 când un om va ajunge pe ”astrul nopții”. 12 oameni au ajuns pe Lună între 1969 și 1972.
Practic, apa se găsește și în suprafețe luminate de Soare și este distribuită pe suprafața Lunii, prezența ei nefiind limitată doar în zonele polare și umbrite. Descoperirile au fost prezentate de Stratospheric Observatory for Infrared Astronomy (SOFIA) al NASA.
Cei de la NASA spun că apa este mult mai larg răspândită pe Lună decât se credea și apa se găsește și în cratere mult mai mici și mai puțin adânci decât cele foarte mari din zona polilor.
Un studiu arată că pe Lună există o multitudine de micro-cratere pe fundul cărora se poate găsi apă înghețată. Temperaturile ajung chiar și la -240 de grade în aceste cratere numite ”micro cold traps”, fiind așadar printre cele mai reci locuri din sistemul solar.
Aceste mici ”depozite” de apă înghețată ar putea fi de un real folos viitoarelor misiuni lunare, apa putând fi utilizată de astronauți. Pe termen mediu, NASA ar vrea ca Luna să fie punctul de unde vor pleca misiunile cu echipaj uman către Marte.
Gheața nu va fi utilă doar pentru a deveni apă de băut, dar moleculele ar putea fi ”sparte” prin procedee chimice în atomi de oxigen și de hidrogen și oxigenul ar putea fi folosit pentru ca astronauții să respire. Hidrogenul și oxigenul ar putea fi folosite și pentru a dezvolta combustibil pentru revenirea pe Terra și pentru misiunile către Marte, mai ales că dacă vor putea fi transportate mai puține lucruri de pe Terra, misiunile lunare ar deveni mai simple. Evident că vor mai trece mulți ani până să se ajungă la etapa aceea.
Cum Luna nu are aproape deloc atmosferă, temperaturile sunt extreme, unde bate Soarele pot fi +127 de grade, iar în zonele neluminate scad la sub -240 de grade. Temperatura medie este de -35 de grade pe Lună, în timp ce pe Terra media este +15 grade.
SOFIA a detectat și molecule de apă în craterul Clavius, unul dintre cele mai mari vizibile de pe Terra și aflat în emisfera sudică lunară. Observațiile din trecut detectaseră la suprafața Lunii o formă de hidrogen, dar nu au putut face diferența între apă și ”ruda” sa chimică apropiată OH (grupa hidroxil). Datele de acum, din craterul Clavius, arată o concentrație de 100 către 412 părți per milion, echivalentul unei sticle de 350 ml de apă – prinsă într-un metru cub de sol răspândit pe suprafața lunară, explică cei de la NASA.
”Avem indicii că H2O, apa atât de familiară, ar putea fi prezentă pe partea luminată de Soare”, spune Paul Hertz, director la divizia de astrofizică a NASA. ”Acum știm sigur că este acolo. Descoperirea schimbă înțelegerea suprafeței lunare și ridică întrebări pertinente despre resursele relevante pentru explorarea spațiului cosmic îndepărtat”, adaugă el.
Luna se află la aproximativ 384.000 km de Terra.
Se credea că Luna este un astru extrem de arid, până în 2008 când cercetătorii au descoperit molecule de apă în interiorul magmei aduse de astronauții din misiunile Apollo.
Era vorba de apă înghețată de pe fundul unor mari cratere din zonele lunare aflate mereu în afara bătăii razelor solare, aproape de poli, unde temperaturile sunt extrem de scăzute.
