Liberul arbitru sub lupa biologiei evoluționiste

Getting your Trinity Audio player ready...

Tema liberului arbitru revine în preocupările oamenilor de știință, de data aceasta din perspectiva biologiei evoluționiste. Robert Sapolsky, neurobiolog la Universitatea Stanford, bazându-se pe peste patru decenii de cercetare, susține că comportamentul uman funcționează în mare măsură dincolo de controlul conștient, asemenea proceselor fiziologice involuntare precum convulsiile sau diviziunea celulară. Argumentul său se concentrează asupra ideii că atribuirea elogierii sau a blamării individului pentru factori din afara controlului lor perpetuează o lume nedreaptă. Sapolsky afirmă că liberul arbitru este o iluzie și propune să încetăm să legăm acțiunile și consecințele de indivizi atunci când aceștia nu au un control real asupra lor.

Deoarece conceptul de liber arbitru modelează profund percepția noastră de sine și emoțiile de satisfacție sau remușcare legate de realizările și acțiunile noastre, Sapolsky recunoaște că poziția sa poate scandaliza, motiv pentru care inițial a ezitat să-și publice cartea “Determinat: Știința vieții fără liber arbitru”, care reprezintă concluziile a peste trei decenii de studii asupra babilor în Kenya rural.

Cu toate că încearcă să evite polemicile, Sapolsky crede ferm că înțelegerea absenței liberului arbitru este esențială pentru o societate mai dreaptă, motiv pentru care a publicat cartea “Determinat”.

În cartea sa, Sapolsky se adâncește în factorii neurochimici care influențează comportamentul uman, analizând momentele care duc la acțiuni precum apăsarea trăgaciului sau atingerea fizică. El susține că, dacă niciun neuron sau creier nu poate acționa fără influențe exterioare, atunci nu există loc pentru liberul arbitru.

Cu toate că această perspectivă este în concordanță cu ideea că multe factori din afara controlului nostru formează deciziile noastre, precum foamea, stresul, moștenirea genetică și mediul în care am crescut, ea pune la îndoială noțiunea tradițională a liberului arbitru care este adânc înrădăcinată în biologia și societatea umană.

Sapolsky susține că luarea deciziilor umane, de la alegerea carierei și a partenerilor de viață la acțiuni simple precum ridicarea unui pix, este influențată de o mulțime de factori subconștienți și externi. Acești factori modelează alegerile noastre în moduri pe care adesea nu le recunoaștem conștient. El sugerează că chiar algoritmii publicitari care par a prezice preferințele noastre sunt rezultatul comportamentelor și deciziilor noastre anterioare, în loc de vreun liber arbitru.

Propria sa călătorie a lui Sapolsky către această credință a început atunci când a respins credințele religioase și a adoptat ateismul în adolescență. El subliniază că, deși schimbarea este posibilă, aceasta provine din stimuli externi, asemănător modului în care melcii de mare reacționează la șocurile electrice. Perspectiva sa asupra determinismului se aliniază cu ideea că indivizii nu pot acționa diferit decât într-o anumită situație.

Susținătorii determinismului argumentează că această perspectivă poate duce la o abordare mai umană și eficientă a justiției penale, acordând prioritate prevenirii prejudiciilor în loc de atribuirea de vină. Această abordare urmărește să abordeze cauzele subiacente ale comportamentului infracțional în loc să se concentreze pe pedeapsă, având în vedere în cele din urmă practici și politici mai compasională și practice.

Perspectiva lui Sapolsky conform căreia liberul arbitru este o iluzie este considerată o viziune minoritară. În timp ce el susține că comportamentul nostru este în mare măsură modelat de factori subconștienți și externi, unii experți nu sunt de acord. Ei consideră că activitatea neurală este prea variabilă, iar intrările impun doar parametri în loc să determine rezultate specifice. De asemenea, se tem că abordarea ideii de lipsă a liberului arbitru ar putea duce la suferință psihologică și disperare.

Chiar și cei care recunosc limitele biologice ale alegerii, cum ar fi filosoful Saul Smilansky, susțin că este esențial pentru o societate justă să creadă în posibilitatea de a depăși constrângerile genetice și de mediu. Studiile au arătat că neîncrederea în liberul arbitru poate duce la consecințe negative, inclusiv creșterea înșelăciunii și agresiunii.

Sapolsky discută aceste preocupări, dar în cele din urmă crede că efectele observate în astfel de experimente nu sunt suficient de semnificative pentru a sugera că civilizația va cădea în prăpastie dacă acceptăm absența liberului arbitru. El subliniază importanța menținerii unei senzații de agenție personală, chiar dacă alegerile noastre sunt influențate de numeroși factori.

Speranța adevărată a lui Sapolsky este să promoveze mai multă compasiune, în special ajutând oamenii să înțeleagă cum traumele timpurii sau afecțiunile cerebrale pot influența comportamentul. El crede că, așa cum credințele generațiilor anterioare despre convulsii produse de vrăjitorie au fost desființate de descoperirile științifice, credințele actuale despre responsabilitatea personală se pot schimba pe măsură ce înțelegem mai bine creierul uman.