Impactul griculturii intensive asupra pierderii biodiversității

O echipă de cercetare a investigat impactul utilizării terenurilor agricole asupra comunităților de organisme. Noul studiu,  publicat în revista Nature Communications, demonstrează pentru prima dată că măsuri precum fertilizarea și cosirea afectează organisme de la toate nivelurile unui ecosistem și dezechilibrează întregul lanț trofic.

În natură, organisme vii sunt adaptate la condițiile din habitatul lor. Ele adoptă strategii de creștere diferite, dimensiuni corporale variate și rate de reproducere diferite, în funcție de mediu și de influențele externe.

“În ecosistemele neperturbate și sărace în nutrienți, predomină organisme mai lente – ‘broaștele țestoase’. Ele gestionează resursele mai eficient, cresc în ritmuri mai lente și se reproduc mai rar, dar de obicei sunt mai mari și trăiesc mai mult. În medii mai bogate în nutrienți, ‘iepurii’ mai rapizi devin dominanți – aceste organisme sunt de obicei mai mici, se reproduc mai repede și au o speranță de viață mai scurtă.

Studiul acesta arată pentru prima dată că utilizarea agricolă intensivă a pajiștilor duce la prevalența ‘iepurilor’ la toate nivelurile unui ecosistem.

Cercetătorii au analizat o serie de date colectate în cadrul proiectului Explorării Biodiversității din Albii Svebei, regiunea Hainich din centrul Germaniei și rezervația biosferei Schorfheide-Chorin din Brandenburg.

“Am examinat organisme din toate zonele ecosistemelor eșantionate – de la microorganisme din sol la plante, fluturi și alte artropode, până la păsări și lilieci,” raportează Neyret, fost asistent de cercetare la SBiK-F.

“Am constatat că managementul agricol, prin fertilizare, cosire și pășunat, afectează aproape toate organismele. În comparație cu zonele naturale, organismele care adoptă strategia ‘crește repede, moare tânăr’ domină – întregul ecosistem devenind ‘mai rapid’.

“Acest lucru se datorează în parte impactului direct al resurselor și condițiilor de mediu modificate și în parte efectelor indirecte în lanțurile trofice. Ecosistemele studiate sunt distribuite pe un ax de la ‘lent’ la ‘rapid’, în funcție de intensitatea utilizării. Efectele au fost observate la majoritatea organismelor, cu excepția câtorva specii mai mari și a organismelor de sol.”

Utilizarea agricolă influențează și funcțiile ecosistemului efectuate de organismele implicate, care devin și ele “mai rapide”, pe măsură ce intensitatea cultivării crește. “În ecosistemele accelerate, procese precum descompunerea, producția de biomasă sau ciclul de nutrienți au loc mai rapid,” explică Manning.

“Din perspectiva umană, astfel de sisteme sunt inițial mai productive și furnizează randamente mai mari. Totuși, acest lucru poate reduce capacitatea de stocare a carbonului și poate duce la o poluare mai mare. Pe de altă parte, ecosistemele naturale, nedisturbate, tind să aibă o biodiversitate mai mare și să fie mai rezistente. Aceasta este importantă și în contextul creșterii fenomenelor meteorologice extreme legate de schimbările climatice.”

Neyret adaugă: “Datorită agriculturii din ce în ce mai intensive, probabil accelerăm ecosistemele la nivel global. Știm din alte studii că este relativ ușor să accelerăm un ecosistem cu ajutorul fertilizatorilor, dar restabilirea la starea sa originală ‘lentă’ durează mult mai mult. Pierdem tot mai multe sisteme lente, cu organisme și funcții specifice. În interesul diversității și în contextul provocărilor generate de schimbările climatice, sunt necesare contramăsuri urgente.”