Frauda în știință – un fenomen îngrijorător în căutarea adevărului

Getting your Trinity Audio player ready...

Conform Retraction Watch Database, numai în ultimi 5 au fost retrase de la publicare peste 1500 de articole științifice, în special datorită informațiilor eronate transmise în mod deliberat.

Resurse semnificative sunt investite la nivel global în diverse domenii ale cercetării, iar scopul principal al acestora ar trebui să fie promovarea sănătății și bunăstării, protecția mediului și combaterea schimbărilor climatice, îmbunătățirea calității vieții, dezvoltarea economică și socială, precum și explorarea și înțelegerea universului. Cu toate acestea, au fost semnalate cazuri în care, știința s-a abătut de la aceste obiective fundamentale, pierzându-și sensul nobil de a contribui la o lume mai bună. Frauda în cercetare a devenit un fenomen din ce în ce mai des întâlnit punând în pericol nu doar integritatea domeniului academic, ci și încrederea publicului în știință.

Dar de ce acest fenomen a devenit atât de comun și ce măsuri ar putea contribui la combaterea acestuia?

Presiunea pentru publicare și carieră

Cercetătorii din întreaga lume se confruntă cu o presiune imensă de a publica constant pentru a înainta în cariere, a obține finanțări și pebtru a-și menține pozițiile academice. Acest climat competitiv poate împinge cercetătorii să manipuleze date sau să falsifice rezultate pentru a obține acele publicații râvnite în reviste de top. Într-un astfel de mediu, etica poate fi trecută cu vederea în favoarea supraviețuirii academice.

Sistemul de finanțare

Fondurile pentru cercetare sunt limitate și extrem de competitive, fiind adesea acordate pe baza unor rezultate promițătoare sau inovative. Acest sistem, deși bine intenționat, poate încuraja cercetătorii să își „împingă limitele” etice pentru a obține finanțări. Astfel, tentația de a prezenta rezultate exagerate sau de a ascunde date nefavorabile devine o realitate tristă a lumii academice.

Impactul publicațiilor

Publicațiile în reviste de top aduc prestigiu și deschid uși către oportunități de finanțare suplimentare. Acest sistem de recompense poate optimiza carierele, dar poate și să încurajeze comportamente neetice. O descoperire remarcabilă publicată într-o revistă de renume poate aduce atât faima, cât și resurse financiare, ceea ce face ca tentația de a trișa să fie considerabilă.

Lipsa de replicare și confirmare a reproductibilității

Un alt factor esențial este lipsa de resurse sau interes pentru replicarea studiilor anterioare. Într-o lume ideală, replicarea ar fi un pilon central al cercetăriii științifice, însă în realitatea curentă, această practică nefiind recompensată academic în nici un fel, ar reprezenta o pierdere de resurse atât financiare cât și de timp, pe care într-un domeniu atât de competitiv nu și le permite nimeni. Astfel, multe descoperiri frauduloase, false sau greșite chiar și fără intenție rămân necontestate pentru perioade lungi de timp, perpetuând erori și inducând în eroare comunitatea științifică, lucru care pe termen lung determină evident, un inutil consum uriaș de resurse importante pentru omenire.

Verificarea limitată a datelor

Datele brute nu sunt adesea verificate riguros și obiectiv de revistele științifice sau de colegii evaluatori. De exemplu, un revizor va avea de evaluat o lucrare pe acelaș domeniul în care și el la rândul său publică și poate colecta informații din articolu pe care îl are de evaluat și utiliza în propriile analize, respingând în mod subiectiv și nejustificat publicarea articolui pe care îl are de evaluat.

Această lacună permite cercetătorilor să manipuleze datele fără a fi descoperiți imediat sau cercetări valoroase să fie ignorate. Verificarea superficială și subiectivă sau lipsa de transparență în raportarea datelor contribuie la perpetuarea erorilor și la încurajarea comportamentelor neetice.

Cultura instituțională

În unele instituții, cultura organizațională poate tolera sau chiar încuraja comportamentele neetice. Lipsa unor măsuri adecvate de supraveghere și control, împreună cu presiunea de a obține rezultate remarcabile cu orice preț, poate crea un mediu propice pentru frauda în cercetare.

Erodarea eticii

După cum se vede, mai mulți factori contribuie la stimularea comportamentului fraudulos în medii acadmice și cercetare științifică. În special, valorile etice ale cercetătorilor se șubrezesc din cauza presiunilor continue și a oportunităților tentante de a obține recunoaștere și finanțare rapidă. Lipsa eticii în cercetare determină degradarea integrității științifice și a încrederii publicului în rezultate științifice.

Combaterea fraudei în știință

Pentru a combate frauda în știință, este nevoie de eforturi concentrate pentru a îmbunătăți transparența, reproducibilitatea și responsabilitatea în cercetare. Printre acestea s-ar putea număra:

• Verificarea rigurosă a datelor: implementarea unor sisteme stricte de verificare a datelor brute și asigurarea unei transparențe totale în raportarea rezultatelor.
• Promovarea integrității științifice: dezvoltarea unei culturi organizaționale care să pună accent pe etica în cercetare prin recompensarea chiar și a studiilor cu rezultate modeste dar communicate cu onestitate și prin sancționarea comportamentele neetice.
• Incurajarea replicării studiilor: asigurarea resurselor și a finanțării necesare pentru replicarea studiilor anterioare pentru a valida sau invalida descoperirile inițiale.

Știința nu este doar un mijloc de cunoaștere și inovație, ci și o forță motrice pentru progresul umanității și protecția tuturor elementelor naturii, precum și a întregii planete. Prin promovarea sănătății, a sustenabilității mediului, prin îmbunătățirea calității vieții și o dezvoltarea socio-economică echilibrată, prin explorarea universului și asumarea responsabilității etice, știința poate contribui semnificativ la un viitor mai bun și mai sustenabil pentru noi toți. De aceea, este esențial să dezvoltăm o cultură a integrității și responsabilității în cercetare, pentru a ne asigura că beneficiile științei sunt accesibile tuturor și contribuie la bunăstarea globală.

Daniela Oprea