Elvis Presley – The King

Cine? Cinema!” la www.ClasicRadio.ro
În fiecare Duminică dimineaţa la ora 10:00, cu Luminiţa Boerescu

(în reluare, seara, de la ora 18.00)

Americanii nu au nici peşterile de la Lascaux, nici  Capela Sixtină, dar la mijlocul secolului XX l-au descoperit pe Elvis! Pentru că este un artist atât de american, ei au transformat relicvele cântăreţului dispărut într-un arsenal muzeal al rock’n’roll-ului!
Elvis Aaron Presley s-a născut pe 8 ianuarie 1935 în East Tupelo, Mississippi. La momentul morţii sale, vânduse deja mai mult de 600 de milioane de single-uri, și albume. În 1956 în urma a șase apariții televizate la Dorsey Brothers Stage Show, Elvis a primit primul său rol în filmul Love Me Tender (1956), primul din cele peste 30 de filme în care a jucat. Dar muzica şi cântecele lui se pot auzi pe coloana sonoră a peste 460 de filme artistice, concerte filmate, filme documentare. Elvis a reunit ritmurile blues-urilor oamenilor de culoare cu cea a săracilor adolescenţi albi. În epocă, adolescentele se dădeau în vânt după mişcările ostentativ sexuale ale cântăreţului, în special după cele care i-au adus porecla “Elvis – The Pelvis”. Pudibondismul anilor `50 a făcut ca multă vreme cameramanilor de televiziune să nu li permită să-l  filmeze pe Elvis mai jos de talie… Criticii nu au apreciat în mod deosebit filmele sale, dar ele au  făcut un boxoffice important, mai ales datorită celebrităţii cântăreţului. În  vara anului 1953, după  bacalaureat, Elvis înregistrează primul disc, într-un studio, pentru a a-l da cadou mamei sale. După un an, înregistrează un nou album care conține piesa That’s all right, mama. Discul se bucură de un succes triumfal,  este difuzat peste tot, iar  Elvis  porneşte în lungi turnee şi înregistrează titluri devenite mitice, ca de  exemplu: Blue Suede Shoes, Good Rockin’ Tonight, Don’t be cruel, Heartbreak Hotel sau Hound dog. Provoacă isterie pe oriunde ajunge! Dar dacă imaginea lui pe scenă încântă provocator pe tinerele spectatoare, părinţii acestora încearcă să interzică concertele “Regelui rock and roll-ului”! James Dean, actorul care a întruchipat imaginea tânărului rebel al anilor `50  pe marele ecran,  a fost întotdeauna modelul lui Elvis și pe el încearcă să-l imite în primul său film, Love me tender. Elvis cantă trei melodii în acest film, dintre care una dă şi titlul peliculei. El semnează şi coloana sonoră a producţiei. Aşa se va întâmpla şi pentru filmele Loving you (1957), Jailhouse Rock (1957) şi King Creole (1958), ultimul – un hibrid între filmul de serie noire şi muzical – în regia unui cineast experimentat, regizorul Michael Curtiz, cel care a regizat şi filmul  Casablanca. Apariţiile cinematografice sunt însă întrerupte de plecarea lui Elvis, încorporat pentru efectuarea serviciului militar, în Germania. Revenit în 1960, decide să renunţe la cariera muzicală pentru a se dedica în totalitate celei hollywoodiene. Joacă, şi în acelaşi timp realizează şi coloana sonoră, în filme ca : G.I. Blues şi Flaming Star (1960), ultimul în regia lui Don Siegel – considerat cel mai bun film al lui Elvis, dar şi în Wilde Love, din 1961. Urmează un alt succes, filmul  Blue Hawaii (1961), filmul pentru a cărui muzica Elvis a avut cele mai mari încasări. Decorul agreabil al plajei din Havaii, o piesă agreabilă a Angelei Lansbury, au contribuit la succesul filmului. Dar, filmele lui Elvis devin treptat, prea stereotipe! Poveştile lor, sunt variaţiuni pe aceeaşi temă: cele ale unor  tineri, care, toţi, sunt în căutare de lucru, cu probleme sentimentale şi cântăreţi  în timpul liber!  Girls! Girls! Girls!(1962), Kid Galahad, It Happened at the World`s (1962), intră în această serie. Reţeta, exploatată prea mult, începe să nu mai dea rezultatele dorite…vânzările se prăbuşesc, şi doar filmele Fun în Acapulco (1963)  şi Viva Las Vegas,  beneficiază de melodii de succes. Din 1965 până în 1969, Elvis joacă tot felul de roluri ciudate, de la cântăreţ şi cowboy de rodeo, în Tickle Me (1965), pilot de curse şi cântăreţ în filmul Spinout sau ca partener al unui căţel în Change of Habit, din 1969, un eşec total de altfel. Folosit greşit pe post de clown,  de studiourile hollywoodiene, Elvis îşi ia cariera în mâini şi revine la muzică, iar televiziunea îl ajută să-şi recâştige fanii, mai ales după difuzarea pe canalul NBC a programului dedicat lui, intitulat “Elvis Comeback Special”, în care Elvis  interpretează vechile sale succese. Porneşte apoi  în turneu prin Statele Unite. În 1970, documentarul Elvis: That’s the Way it is, prezintă acest turneu. Continuă să cânte, până în august 1977, când dispare dintre noi, spre disperarea fanilor. Fenomenul muzical Elvis este şi va rămâne un unicat! Dorind să vorbească despre importanţa lui în muzică modernă, John Lennon afirma că “Înainte de Elvis nu a fost nimic”. Este de ajuns să-l asculţi doar o dată pe Elvis şi vocea sa tandră, guturală, care pare că îşi mângâie vrăjindu-şi auditoriul magnetizează! Avea dreptate John Lennon, de altfel un alt muzician fără egal ca şi Elvis…Acesta din urmă continuă să trăiască în muzică, în cultură şi în inima fanilor săi. America are nevoie de el, pentru că un mit nu moare niciodată, la fel ca şi mitul american însuşi! Unii îl venerează, de exemplu actorul Elvis Costello, care i-a preluat prenumele, ca omagiu şi pentru a-l ajuta în carieră, alţii îl neagă, considerându-l depăşit, ca de exemplu promotorii mişcării punk… Johnny Hallyday, de exemplu, este unul dintre artiştii influenţaţi puternic de Elvis, pentru că Regele a declanşat în întreaga lume o avalanşă de clone, mai mult sau mai puţin credibile…El rămâne o personalitate emblematică a secolului XX, care a marcat drumul tuturor muzicienilor ce au urmat după el, ei definindu-se în raport cu el!

Ascultaţi aici ediţia emisiunii Cine? Cinema! din 10.05.2015 [sc_embed_player fileurl="https://www.clasicradio.ro/wp-content/uploads/my-music/Ed7.mp3"]