De ce femeile sunt mai afectate de Alzheimer decât bărbați

Menopauza și riscul de Alzheimer: o conexiune complexă

Apariția bolii Alzheimer este influențată de o serie de factori biologici, genetici, sociali și culturali. La nivel global, două treimi dintre persoanele diagnosticate cu această afecțiune sunt femei. Deși speranța de viață mai ridicată a femeilor ar putea explica parțial această diferență, cercetătorii au explorat și alte cauze posibile, inclusiv impactul menopauzei asupra creierului.

Legătura dintre menopauză și declinul cognitiv

Roberta Brinton, o cercetătoare pasionată de mecanismele memoriei, și-a schimbat direcția carierei după o experiență personală cu o pacientă diagnosticată cu Alzheimer. Studiile sale au arătat că menopauza este un punct critic pentru sănătatea creierului femeilor.

Pe măsură ce femeile se apropie de menopauză, nivelurile de estrogen scad semnificativ. Acest hormon nu este doar esențial pentru reproducere, ci joacă și un rol de bază și în metabolizarea glucozei în celulele creierului, furnizând energia necesară funcționării acestuia. Când estrogenul scade, creierul caută surse alternative de energie, apelând chiar la propriul țesut, inclusiv la materia albă, ceea ce poate accelera degradarea neurologică.

Cercetări realizate de Lisa Mosconi de la Weill Cornell Medicine au evidențiat că femeile aflate în perioada de tranziție menopauzală prezintă un metabolism al glucozei cu 22% mai scăzut și un volum al materiei albe cu 11% mai redus decât bărbații de aceeași vârstă. Mai mult, femeile au cu 30% mai multe plăci de beta-amiloid, o caracteristică specifică bolii Alzheimer.

O fereastră pentru prevenție

Nu toate femeile care trec prin menopauză dezvoltă Alzheimer, iar factorii de risc sunt multipli. Printre aceștia se numără hipertensiunea arterială, sindromul metabolic (niveluri ridicate de trigliceride și glucoză) și mutații ale genei APOE. Aceste aspecte indică faptul că perioada menopauzală poate reprezenta un moment esențial pentru prevenția bolii.

Un posibil mijloc de reducere a riscului este terapia de substituție hormonală (HRT), utilizată pentru a compensa scăderea nivelului de estrogen. Studiile lui Brinton au arătat că femeile care au urmat terapia timp de 1-3 ani au avut un risc cu 40% mai mic de a dezvolta Alzheimer, iar pentru cele care au urmat tratamentul peste 6 ani, riscul a scăzut cu până la 80%. Cu toate acestea, utilizarea HRT rămâne un subiect de dezbatere, unele cercetări sugerând că tratamentul poate crește riscul de demență dacă este început târziu.

Factori sociali și culturali

Pe lângă factorii biologici, aspectele sociale și culturale joacă un rol semnificativ în riscul femeilor de a dezvolta demență. Accesul limitat la educație și la locuri de muncă bine remunerate poate influența sănătatea cognitivă. Studiile au arătat că femeile care lucrează în afara casei au un declin cognitiv mai lent datorită stimulării intelectuale continue. Mai mult, cercetătoarea Justina Avila-Rieger a demonstrat că sexismul structural influențează performanța memoriei la femeile în vârstă. Studiile sale au relevat că femeile din statele americane cu niveluri ridicate de sexism structural au avut un declin cognitiv mai rapid. De asemenea, femeile de culoare au fost afectate disproporționat de aceste inegalități, ceea ce sugerează o interacțiune complexă între discriminarea de gen și cea rasială.

Cercetările asupra diferențelor de gen în demență sunt încă la început, iar finanțarea acestora rămâne insuficientă. Deși femeile sunt mai afectate de Alzheimer decât bărbații, ele sunt subreprezentate în studiile clinice, iar multe cercetări nu sunt concepute pentru a analiza specific diferențele de gen.

Investițiile în studii dedicate înțelegerii acestor diferențe ar putea duce la strategii mai eficiente de prevenție și tratament. Abordarea factorilor sociali, precum inegalitățile de gen și accesul la educație, ar putea avea un impact semnificativ în reducerea riscului de demență la femei. Cercetătorii susțin că Alzheimer-ul nu este doar o boală a vârstei înaintate, ci și o afecțiune care începe să se manifeste încă din perioada menopauzei, ceea ce deschide oportunități importante pentru prevenție și intervenție timpurie.

Sursă articol