- Prima dezbatere între Donald Trump și Kamala Harris pentru alegerile din 2024
- James Earl Jones, vocea iconică a lui Darth Vader, a încetat din viață la 93 de ani
- Cum să prepari cea mai sănătoasă cafea
- În ciuda interdicției, Italia pregătește terenul pentru dezvoltarea reactoarelor nucleare
- Gigi Becali, pe listele AUR la alegerile parlamentare
Cronica filmului Collective în The Guardian: Expozeu șocant al unor morți inutile din România
În incendiarul documentar al lui Alexander Nanau, un reporter-erou încearcă să afle cum cele mai multe dintre victimele incendiului dintr-un club de noapte au putut muri din cauza unor fraude din sectorul sanitar, scrie The Guardian, citată de Rador.
De ani de zile, de fapt, de zeci de ani, regizorii români ne-au avertizat despre corupția oficialilor din țara lor, de la rangul cel mai înalt până la rangul cel mai de jos – un flagel insidios care subminează statul și afectează sufletul. Filmul lui Cristi Puiu, ‘Moartea domnului Lăzărescu’ (2005), este o poveste despre ultimele ore de viață ale unui bătrân, transformate într-un coșmar de incompetența și ‘nesimțirea’ unui spital; filmul ‘Bacalaureat’ (2016), al lui Cristian Mungiu, este povestea unui medic care caută ca, prin favoruri, ’să aranjeze’ rezultatul la examen al fiicei sale, iar filmul ’Polițist, adjectiv’ (2009) al lui Corneliu Porumboiu a fost povesta bizareriei birocratice dintr-o secție de poliție. Acum, regizorul-documentarist Alexander Nanau vine cu un film menit să dovedească faptul că nu e vorba de manierism sau de vreo metaforă. Se bazează pe un fapt revoltător.
Filmul ‘Collective’ povestește ce s-a întâmplat după îngrozitorul incendiu izbucnit într-un club de noapte din București, în 2015, soldat cu moartea a 64 de oameni. Nu a fost pur și simplu vorba despre neglijența oficialilor de a examina ieșirile de incendiu și construcția clădirii: cei mai mulți au murit ulterior, și nu din cauza arsurilor, ci din cauza infecțiilor din spitale.
O îndrăzneață anchetă inițiată de Cătălin Tolontan, reporter la ‚Gazeta sporturilor’, o publicație sportivă, a arătat că dezinfectantul alocat spitalelor de stat era inutil, din cauză că fusese diluat pe ascuns.
În momentul când filmul ajunge în acest punct, gândul te-ar putea duce la Harry Lime și jaful său cu penicilină din ‘Al treilea om’. (Este vorba despre un film cu același nume din 1949, în care Harry Lime (personaj interpretat de Orson Welles) fură penicilină din spitalele militare, o diluează, după care o revinde pe piața neagră, n. red.).
Câștigul rezultat din jefuirea contribuabililor intra în buzunarele anumitor indivizi dintr-un așa-zis farma-guvern al României. Tolontan a descoperit că fenomenul nu face decât să se înscrie în corupția și gangsterismul atât de răspândit în România.
Filmul prezintă o paradă de miniștri grețos de nepăsători care încearcă să ocolească întrebările puse de Tolontan și de alții. În cele din urmă, după o curățenie la Ministerul Sănătății, un ministru, Vlad Voiculescu (fost militant pentru drepturile pacienților), e măcar mai simpatic.
“Cum dracu’ se pot rezolva toate astea?”, se întreabă el la un moment dat, confruntat fiind cu tot mai multe probe oferite de un turnător din spital. Chiar, cum? Militanții sperau ca, după guvernul de urgență națională adus la putere după scandalul Collective, o nouă generație de politicieni s-ar arăta hotărâtă să smulgă din rădăcini aceste abuzuri. Dar se pare că această campanie a lui Tolontan continuă.
Cinismul și indiferența manifestate față de suferință sunt într-adevăr respingătoare, iar ecranul pare să emane un spirit toxic precum bioxidul de carbon, dar și o imensă tristețe.
Există un moment când mi-a venit pur și simplu să mă bag sub scaun: când Tolontan și colegii săi sunt arătați filmând pe ascuns niște viermi care ies din rana incompetent îngrijită a unui pacient. Dacă asta s-ar fi întâmplat într-un film de ficțiune, metafora ar fi fost calificată drept exagerată. În cele din urmă, Tolontan și colegii săi sunt arătați în sinistra comunicare pe care au avut-o cu serviciile de informații, când de-acolo li se spune să fie atenți, spre binele familiilor lor.
Titlul în sine are și niște rezonanțe ironice din vremuri de demult. În parte, filmul Collective vorbește despre niște practici autoritare care au supraviețuit în România și după căderea lui Ceaușescu, iar pe de altă parte, este vorba despre bani mulți care pot fi câștigați în stil moscovit din avuția națională.
Pentru noi, cei de-aici, filmul e totodată un avertisment care arată cât de apetisant și de util poate fi sistemul sanitar de stat pentru o serie de antreprenori cu relații, al căror prim impuls e să economisească bani și să aibă un profit.
Filmul Collective este accesibil pe platformele digitale începând cu data de 20 noiembrie.