Charles Aznavour

Un nou album semnat Charles Aznavour, lansat în mai 2015, cu puţin timp înainte ca artistul sǎ împlineascǎ 91 de ani, dovedeşte cǎ cel mai cunoscut ambasador al muzicii franceze de azi este de neclintit! Poate nu întâmplǎtor acest cel de-al 51 lea album se numeşte “Encores”/Bisuri, dovadǎ cǎ artistul e pregǎtit sǎ continue sǎ ne bucure cu cântecele şi versurile sale, deşi vârsta sa nu e deloc de neglijat! Între amintirile din copilǎrie şi omagiul adus lui Edith Piaf, <<La  Môme>>, Aznavour, artistul care populeazǎ din belşug versurile sale cu nostalgii, Aznavour, poetul muzician, noteazǎ: ”Îmi torn un deget de wisky/ Şi-mi las gândurile sǎ fugǎ/Învǎluite de melancolie/Pentru o cǎlǎtorie în trecutul meu”.

Cu un timbru voalat, Aznavour îşi “reviziteazǎ” amintirile. De la micuţele brioşe cu ciocolatǎ din copilǎrie, la celebrarea lui Piaf, pentru care a fost rând pe rând textier, secretar, şofer…, Aznavour scrie despre orice! Albumul “Encores”/Bisuri vine dupǎ cel numit “Toujours”/Mereu, din 2011. Semneazǎ neobosit toate textele şi toate aranjamentele muzicale pentru aceste douǎ albume! Distanţându-se tot mai mult de ideea de se retrage, cântǎreţul explicǎ cǎ scrie mult, în fiecare zi şi cǎ a dat gata deja urmǎtorul album! Chiar dacǎ aduce adesea un omagiu celor care au luptat în Rezistenţa Franceză, în timpul celui de-al doilea Război Modial, în cântece ca “Chez Fanny”, de exemplu sau scrie, în 2016, muzica unui spectacol despre luptele din Normandia, din 1944 (Le chant des anonymes), Aznavour rămâne un artist cu conştiinţa trează, atent la tot ceea ce este nou în jurul său, la vocile noi care apar. Astfel, pentru noile înregistrări ale cântecelor sale a colaborat cu artiştii francezi tineri – Amel Bent, Soprano sau Black M. Alături de britanicul Benjamin Clementine, de 26 de ani a realizat o nouă versiune a melodiei “Il faut savoir”, pe care l-a mai cântat împreună şi cu Johnny Hallyday. “Mie îmi plac tinerii, discut adesea cu ei, lucrăm în duet, dacă ei mă solicită, dar nu intru în jocul lor. Mă gândesc că din tot ceea ce am trăit eu, ei pot învăţa lucruri utile. Şi asta mă face fericit!”

În calitate de cel mai celebru reprezentant al comunităţii armene a participat de curând la Erevan la aniversarea centenarului genocidului armenilor. El este de asemenea Ambasadorul Armeniei în Elveţia, pentru că, în 2009 a devenit şi cetăţean armean. Sensibil în privinţa dezertificări rurale, de altfel ameninţare folositǎ şi ca temă a unuia dintre cântecele sale, “Et moi je reste là” Azanavour are un proiect îndrăzneţ, numit « Le mouvement Aznavour » acela de a repopula satele Franţei cu imigranţi! După ce a cântat în nu mai puţin de 94 de ţări, el îşi va  continua în vara şi toamna aceasta seria turneelor cu unul în Beyrouth (Liban), altul în Ţara Bascilor şi altul în Ţările de Jos. Dar cel mai important rendez – vous al artistului cu publicul său îl reprezintă seria celor şase concerte pe care le va da la Paris, în septembrie…. Ziarul Times l-a numit “cel mai mare artist al secolului”. E muzicianul care jonglează mereu, amuzant, cu cuvintele, graţie unui spirit viu, inteligent, care l-a ghidat în cei peste 70 de ani de carieră; el susţine într-un cântec din albumul Jazznavour, că:” Je n’ai pas vu le temps passé”// Nu am văzut timpul trecând. Nostalgic, artistul consideră că melodia “Sa jeunesse” , pe care a scris-o la mai puţin de 20 de ani, este piesa lui muzicală cea mai importantă, dar şi care l-a făcut cunoscut marelui public!

Fiul unor armeni care au fugit din Turcia, pe numele său adevărat, Chahnourh Varinag Aznavourian, s-a născut în 1924, la Paris. El a făcut din vocea sa cu timbru ciudat, la limita unei frângeri parcă, un instrument de success, ca-n emblematicul său cântec  “Je m’voyais déjà”. Crescut într-un mediu de cântăreţi  şi muzicieni armeni, care au făcut din cafeneau tatălui său punctul lor de întâlnire, Aznavour debutează în lumea muzicienilor ca textier şi formează, între 1941-1950, un duo cu compozitorul Pierre Roche. Aşa se fac remercaţi de Edith Piaf, care îi ia în turneu prin Franţa şi apoi prin Statele Unite. Aznavour devine protejatul cântâreţei, pentru care scrie melodii ca Jezebel. Scrie de asemenea pentru Juliette Gréco (Je hais les dimanches), dar şi pentru  Maurice Chevalier, Gilbert Bécaud, Johnny Hallyday, Sylvie Vartan, Mireille Mathieu…În plină epocă yéyé, el scrie Retiens la nuit (1961), pentru Hallyday, iar pentru  Sylvie Vartan: La plus belle pour aller danser (1963).  În 1955 urcă pe scena săli Olympia, apoi, în 1963, pe cea de la Carnegie Hall, din New York, lansând melodii, pe care parcă le ştim de când lumea, asociază parfumul jazz-ului cu sonorităţile Europei Centrale, vorbind lumii întregi despre derizoriul existenţie, dar şi despre frumuseţea vieţii…Ma jeunesse (1956), On ne sait jamais (1956), Tu t’laisses aller (1960), Il faut savoir (1961),les Comédiens (1962), apoi  la Mamma (1963), For me, formidable (1964), la Bohème (1966),Comme ils disent (1973) sunt doar câteva dintre ele.  Dar Charles Aznavour este, alături de Yves Montand, un cântăreţ care are şi o importantă carieră cinematografică, jucând în peste 60 de filme.  Printre cele mai importanter roluri ale sale amintim cele din filme ca:  la Tête contre les murs (1959), Tirez sur le pianiste ( filmul lui Truffaut din 1960), le Passage du Rhin(1960), Un taxi pour Tobrouk (1961), Paris au mois d’août (1965), le Tambour (1979), de Volker Schlöndorff, unde joacă în limba germană, apoi  les Fantômes du chapelier (1982), la Montagne magique (1982).

În 2002, joacă în filmul lui Atom Egoyan despre genocidul armenilor- Ararat, în 2004 joacă în producţia de televiziune Pere Goriot, după Balzac, realizată şi în colaborare cu TVR, iar  în 2005 se joacă pe sine,  în comedia Emmenez-moi.

Cântă în 8 limbi! A compus muzica a peste 20 de filme, a scris dialoguri pentru filme, ca de ex. Les Intrus de Sergio Gobbi, în 1972, dar şi scenarii ( comedia Yiddish Connection de Paul Boujenah, de ex.), iar peste 90 de filme şi seriale au pe coloana lor sonorǎ muzica lui Cahrles Aznavour.

Devine cavaler al Legiunii de Onoare, în 1997, iar în 2004 Comandor.

“Care sunt handicapurile mele? Vocea, talia, gesturile, lipsa de cultură şi de instrucţie,sinceritatea mea, lipsa mea de personalitate. Vocea mea? Imposibil să o schimb! Profesorii pe care i-am consultat sunt categorici! M-au sfătuit să nu cânt. Şi totuşi voi cânta, cu riscul de a-mi  rupe corzile vocale! De la o zecime mică, pot obține o serie de aproape treioctave!” mărturiseşte în cartea sa Aznavour par Aznavour, dovedind că: orice e cu putinţă, dacă îţi doreşti cu adevărat, dar  şi  că întotdeauna artistul Aznavour a rǎspuns prezent provocǎrilor, chiar şi la 91 de ani!!!

http://www.youtube.com/watch?v=5Jus7_LHVK0