Casa Dinu Lipatti – una dintre clădirile reprezentative ale Bucureştiului

Pe Bulevardul Lascăr Catargiu, la numărul 12, la intersecţia cu strada Visarion, se află una dintre clădirile reprezentative ale Bucureştiului – casa în care a trăit şi a creat marele pianist român, Dinu Lipatti.

Edificiul a fost ridicat după planurile arhitectului Petre Antonescu, fiind unul dintre primele sale proiecte. Construcţia este realizată în stil neoromânesc, un amestec de Art Nouveau, elemente bizantine, italiene şi etnografice.

La Ministerului Culturii, pe lista monumentelor istorice din Bucureşti, clădirea are codul B-II-m-B-18330 şi apare ca fiind ridicată la începutul secolului XX, mai exact, în anul 1902.

Odată cu înfiinţarea Casei Artelor “Dinu Lipatti”, prin hotărârea Consiliului General al Capitalei şi la iniţiativa regizoarei Alice Barb, casa a fost reintrodusă în circuitul cultural al Capitalei, deşi se află încă în proprietate privată.

“Această frumoasă casă (…) a fost construită în 1902 de arhitectul Petre Antonescu, un arhitect vedetă al acelor vremuri. El este cel care a construit, printre altele, Arcul de Triumf şi clădirea actualei Primării Generale – aşa că este de la sine înţeles că în momentul în care bunicul lui Dinu Lipatti a decis să îi construiască, drept cadou de nuntă, o casă fiului lui, Theodor Lipatti, l-a ales pe cel mai bun arhitect al vremurilor”, spune Alice Barb, directorul fondator al Casei Artelor “Dinu Lipatti”.

La momentul construcţiei, casa era înconjurată de o curte generoasă, din care au rămas, în prezent, puţin peste 700 de metri pătraţi.

“Pe vremea aceea, casa avea o curte foarte mare. În prezent, există o curte de 700 de metri pătraţi, pe care am amenajat-o pentru vizitatorii şi publicul nostru cu gazon şi bănci. Din mărturisirile mamei lui Dinu, ştim că în curte erau crini roşii, apoi în perioada în care a locuit aici Dinu Lipatti (…) au fost plantate florile preferate ale acestuia – trandafirii galbeni. De aceea, la evenimentele Casei Artelor ‘Dinu Lipatti’, artiştii invitaţi primesc, la finalul evenimentelor, câte un trandafir galben”, afirmă Barb.

Directorul Casei Artelor povesteşte că un moment important în istoria imobilului a fost naţionalizarea sa, fiecare cameră a casei fiind atribuită câte unei familii.

“Dinu Lipatti a locuit în această casă împreună cu familia – mama sa, Ana Lipatti, tatăl său, Theodor Lipatti şi fratele Valentin Lipatti – până în anul 1934. La invitaţia pianistului Alfred Cortot, Dinu merge să studieze la Paris, unde va rămâne până în 1939. Îl însoţesc mama şi Valentin, acesta urmând să studieze actoria, tot la Paris. După finalizarea studiilor, Dinu se va întoarce în România, în această casă, pentru patru ani, apoi va pleca în Elveţia, unde va rămâne până la sfârşitul vieţii, împreună cu soţia sa Madeleine. Din câte ştim, imobilul a fost naţionalizat în jurul anului 1953, după instaurarea comunismului, iar Valentin Lipatti este ultimul membru al familiei care părăseşte această casă, deoarece era locuită de mai multe familii. Ulterior, a devenit proprietate particulară a altor persoane, situaţie valabilă şi acum”, precizează Alice Barb.

Clădirea îşi păstrează structura originală – opt camere la parter, podul mansardat şi boxele de la subsol.

“Este o casă cu opt camere, cu subsol şi cu pod, subsolul fiind de serviciu, cu bucătării şi magazii, iar podul are patru camere mici, pentru servitori. Baza casei este constituită, însă, din cele opt camere de la parter. Acesta este împărţit în două prin holul mare de la intrare, acolo unde există şi un şemineu. În partea dreaptă a holului există o cameră principală şi una secundară, cea mare fiind Salonul de muzică, care cred că se numea şi pe vremea aceea la fel, pentru că acest salon are o scenă micuţă, unde Dinu Lipatti studia la pian câte opt ore pe zi. (…) În partea stângă mai sunt încă patru camere, iar o altă cameră mică, în spatele casei, face legătura cu celelalte de pe partea dreaptă. Noi, acum, celor patru camere din stânga le-am oferit funcţia de birouri, iar cele din partea dreaptă sunt pentru public. Dar toată casa este deschisă spre vizitare”, a mai spus directorul fondator al Casei Artelor.

După ce casa a fost închiriată de Primăria Capitalei, au fost începute lucrările de renovare a interiorului.

“Am reuşit să refacem stucaturile aşa cum erau pe vremuri, cu ajutorul unor artişti plastici. S-au păstrat toate ancadramentele uşilor interioare, chiar şi sticla uşii de la intrare, care este brodată cu dantelă, s-a păstrat şi ea. Sobele de teracotă sunt cele originale. În momentul în care am intrat în casă, noi nu a trebuit decât să le curăţăm, să le verificăm şi să le lăsăm în continuare să funcţioneze. Sunt nişte sobe foarte frumoase, mai ales cea din Salonul de muzică”, a precizat Alice Barb.

Referindu-se la exteriorul imobilului, care are şi el nevoie de reparaţii, Alice Barb a arătat că au fost demarate toate procedurile legale pentru obţinerea aprobărilor.

“Pentru exterior am demarat toate procedurile legale, dar trebuie să ne înarmăm cu foarte multă răbdare. Problema este că această casă nu aparţine Primăriei Generale, deşi doamna primar general vrea ca, în momentul în care va fi posibil şi proprietarul va dori să o vândă, să-şi exercite dreptul de preemţiune, să o cumpere pentru a o reface în totalitate şi să o redea, într-o formă excepţională, publicului şi oraşului Bucureşti. Deocamdată, pentru exterior nu am obţinut toate aprobările necesare, am depus dosare, dar este un proces foarte îndelungat. Însă interiorul arată foarte bine şi o să o păstrăm din toate puterile într-o formă foarte bună”, a precizat directorul Casei Casei Artelor “Dinu Lipatti”.